Ani de liceu

           De cand suntem mici, parintii ne spun ca anii de liceu sunt cea mai frumoasa perioada. Da, atunci se formeaza prieteniile care dureaza o viata intreaga. Nu ne gandim la bani. Majoritatea grijilor noastre sunt legate de scoala.
           Anul scolar a inceput de doar trei saptamani, iar eu am deja un morman de teme care asteapta sa fie facute. Nu mai vreau sa scriu sau sa invat pana la ore tarzii si sa imi fie frica de ascultari. Fiecare profesor crede ca materia lui este cea mai importanta si nu le pasa cate ai avut de facut pentru celalalte ore. M-am gandit sa ii descriu pe unii dintre ei.
           Doamna de romana nu reuseste sa ne capteze atentia, asa ca la ora ei nu este intodeauna liniste. Foloseste termeni complicati precum: metasememe, epanadiploza , narator heterodiegetic etc. Cateodata, cand o intrebam ce inseamna un termen , avem nevoie de o definitie la definitia dansei. Ne spune ca nu este exagerata si ca tot ceea ce facem este pentru "testarea finala".
           La fizica mereu este liniste. Doamna este foarte stricta. Cel mai frumos este cand te felicita ca ti-ai facut tema, dar ai cateva greseli mici, cum ar fi un desen, si iti da un 4. Totul trebuie sa fie perfect!
           La ora de desen, noi nu mai desenam, ci scriem pagini intregi de teorie.
           Domnul de mate este preferatul meu. El chiar te ajuta sa intelegi si nu se supara daca il rogi sa-ti mai explice o data. Are cateva zicale interesate precum: "matematica-i sfanta", "nicio zi fara matematica", "primii 6 ani de liceu sunt mai grei", "daca nu exista manual, atunci nu exista elev".
          Societatea in care traim ne spune ca atunci cand vom avea o cariera, un sot sau o sotie si copii vom deveni, instantaneu, fericiti. Astfel, "fericirea" noastra depinde de cat de bine invatam. Asa ca eu va las pentru ca mormanul incepe sa se clatine.